Tot ţânându-să dă blocuri,
Cu moaca dăsfigurată,
I-o vinit poftă să beie
Câta moare străcurată,

Că l-o luat un fel dă greaţă,
Cum beu aşa-n năşcire
Îmbinat romu cu votca
Şî poace că-ş vine-n fire.

Şî văzu nişce copii:
- Mă, dân’ voi care măi are
Pân căduţa dă curechi
Să-m aducă nişce moare?”

- Lasă, uico, că-ţ aduc,
Stai, aşceaptă-mă un pic,
Mă duc sus ca să ieu cheia”
Zisă unu măi voinic.

Până şe sughiţă uica
Dă vo şinşi sau şasă ori,
Iaca vine fişiorandru
C-o olcuţă d-a cu flori.

- Ţâne uico, dacă-ţ plaşe,
Poţ să bei olcuţa toată
Şî să ne măi laş în paşe,
Să ce duşi acas odată.

- Oh!! da faină-i moarea asta,
Am s-o beu, ducă-să-n bubă.
Ş-o turnă pă beregată
Ca pă mânica la şubă.

- Măi, fişior, da măi ai moare?
- Toată cada noi ţ-o dăm,
Că ne-o apucat o scârbă!!!
Şî oricum o lăpădăm

Că la noi nime n-o mâncă,
Ducă-să să-l ardă focu,
Şî acuma cada-i plină,
Dă când s-o-necat urşiocu.

- Tiii!! Fi-ţ-ar mama te al naibii,
Io-am crezut că tu eşci sfânt,
Tu eşci ăla-mpieliţat!
Zdronc cu oala dă pământ.

- Au, uicoo, da şe-ai făcutîî!
N-ai avut răbdare-un pic,
Că spărsăş oala dă noapce
A lu fracili ăl mic.

Anotimpuri, anotimpuri
Şe vă fugăriţ întruna
Dă ghingeşti că pierjeţ trenu
Care treşe ca furtuna,

Anotimpuri, anotimpuri,
Staţ, măi zăboviţ un pic,
Că mă uit şî văd că ghemu
Să prefaşe tăt măi mic.

Aţ pucea să măi rămâneţ
“La Poşmândre”, “La Givan”
Ori la “Gura Satului”,
Fiecare câci-un an.

Iarna poace ca să pleşe
După două săptămâni,
Că să poartă mult pre reşe
Cu copii şî cu bătrâni.

Anotimpuri, anotimpuri,
Tare draji m-aţ fost voi mie.
Dacă ghemu nu s-ar rupe,
V-aş cânta o veşnişie.

Io ghingeam că-i măi dăparce,
Plecată în pribejie,
Ori că-i dusă-n alce stace
Şî dă mine nu măi şcie.

Da ‘ o sâmt mereu în preajmă,
Stând la pândă ca un vultur,
Dă mă ie dă bună samă,
Cu frigoane şî mă scutur…

Vinie toamna, bruma pică
Şî io nu mi-s prăgăcit
Şî mi-i groază, şî mi-i frică,
Când mă văd cu şe-am ugit;

Cu o straiţă plină-n space,
Burduşîtă ca o pernă,
Dă ispice şî păcace
Şî cu iarna cea eternă!…

Da mă rog dă cini copile
Până mincea mi-i întreagă
Să veghez că năcuratu’
Ăla iuce coada-ş bagă

Ş-ai să vez cum dântr-o vorbă
Spusă-aşa pă nă ghingice
Sa ne luăm iuce la sfadă
Şî s-ajiunjem la cuţâce.

Da tu să-ţ aduşi amince
Că io şităv cât am fost
Nu ceam făcut dă ruşîne
S-am trăit viaţa cu rost

Poace că nu-ntătdăuna
Bani or fost îndăajiuns
Da dân tătă sărăşia
Dor dă mulce n-ai pre dus

Şî când ai vinit pă lume
Ce-aşceptam ca şî p-un prinţ
Ş-am vărsat dă bucurie
Lacrimi mulce şî ferbinţ.

M-am rugat la Dumnezău
Să ce ţână sănătos,
Maria să ce-ocrocească
Şî Domnu Iisus Hristos.

Ceam ferit dă câce toace
Căpătâniu ţ-am veghiat
D-o fost zî sau d-o fost noapce
Şî dac-ai fost giochiat.

Când ţ-ai morşelit hăinuţa
Sau ţ-or curs schipieţ pă barbă
Careva cu o cârşoară
O curs iuce să ce şceargă.

Şî dac-am vinit acasă
Tăbărit s-au năcăjât
Sî ţ-am întâlnit privirea
Tăt-dăuna ţ-am zâmbit.

Şî poace că-n mulce rânduri
Am măi stat flămând săcios
Să ce şciu pă cine mare
Că eşci zdravăn şî frumos.

Ş-atunşi când ce-ai dus la şcoală
Altă treabă nu ţ-am dat
Să nu poţ să ne baji vină
Că nu eşci om învăţat.

S-avem şeva la strujac
Am stăşit şî zî şî nopce,
Ca s-avem dă cheltuială
Dac-ajiunji la facultace.

Acuma ai pita-n mână
Dumnezău ce-o ajiutat
S-ai muiere, s-ai măşînă
O feciţă ş-un băiat.

Până-acuma nişiodată
Ajiutori nu ţ-am şerut,
Da vini-va vremea-o dată
Când cu viaţa mă tăt lupt.

Şî atunşi biata spinare
Şăge gâbită dă ani
Şî mă-mpiegic în pişioare
Ca în gropi şî bolovani.

Poace că şolu’ cu apă
L-oi scăpa dân mână jios,
Tu atunşea zbieri la mine
Ce uiţ crunt şî mânios.

Poace-ţ pun v-o întrebare
Şe n-o fi pă placu teu,
Tu îm spuni să tac dân gură
Şî mă dai lu ăla rău.

Io atunşea pântră lacrimi
Ce văd cum ce legănam
Ş-n căldura părincească
Tăt mereu ce ocroceam.

Acuma mă rog dă cine,
Pînă-n şeasu-al dă apoi,
Dân iubirea şe ţ-am dat
Tu un sfert să-m dai-năpoi.

Zădarnic bace vântu-ntruna
Învolburând prau pă drum,
Crezând că îm găsăşce urma
Şe s-o pierdut, nu şcie cum;

Cu adieri mângâietoare
Mă caltă-n crenjili dă dud
Şî pân băgrinii şe-s în floare
Crezând că poace mă ascund;

Mă caltă aprig fluierând,
Pă soare şî pă lună,
Pământ şî ape măturând,
O vorbă să-m măi spună…

Nu-ş poace a imajina
Unge-am putut dispare,
Că-ntădăuna mă găsa
În lumea asta mare.

Mă caltă-apoi pân cimitir,
Zdrelindu-ş umerii dă cruşi
Sperând să măi apuşe-un fir
La umbra groasă dă sub nuşi,

Mă caltă-nşet cotrobăind
Pă vechile poceşi
Şî parcă îl aud strigând:
“Ionele, unge ieşci?”…

Ca altădată i-aş răspunge
Şî i-aş ieşî în drum,
Dăjeaba însă, nu m-auge
Dă unge mi-s acum.

Zărind o cruşe măi răzleaţă,
Şicind, nu-i vine-a crege,
Rămas aşa, cu ochii-n şeaţă,
Speranţâli îş pierge.

C-un jeamăt şî cu lacrimi grele
Pornind ca o tornadă,
Zburând spre lună şî spre stele
Nimic nu vre să vadă;

Să-ntoarşe, cruşea să o zmulgă,
S-o piardă în pustie,
Ca nimenea şî nişiodată
Dă ea să nu măi şcie!…

Încotro ai apucat,
Pă şe drum ai rătăşit?
C-ai plecat dă mult dân sat
Şî-năpoi n-ai măi vinit.

În şe barcă fără vâsle
Ai pornit p-a vieţî valuri?
N-ai ajuns să calşi uscatu
Să ce-ntorşi l-a tele gealuri.

Vină să ne măi jiucăm,
Dă trăieşci ca mine, slobod,
Tu cu o morişcă-n vânt,
Io cu păru tău ăl blond.

Ce-am căltat pân cucuruză,
Pân grâu ăl copt ş-ăl crud,
Pântră căzâli dă prune
Ş-întră crenjili dă dud,

C-o-nşeput ca să să usche
Şî tulpina şî crenguţa,
Pă care ce aninai
Tu cu sora te Steluţa.”

- Vânt nebun dă altădată,
Bine ce-ai purtat cu noi,
Ne-ai fost mamă, ne-ai fost tată
Când am fost dăsculţ şî goi.

Dă năcaz şî supărare
Că nu ne măi vez în prag,
Vântule, măi faşi stricare
Şî la şine ţ-o fost drag…

C-ai dăscoperit dân ţâgle
Cum întorşi la carce-o foaie
Ş-ai lăsat să cură apa
Pă păreţ numa-n şîroaie.

Putrezăsc acuma cornii,
Un părece o picat,
Putrăzăşce ş-o tălpoane
Şî strujacu după pat.

Da’ nu-s mânios pă cine
Că nu tu ieşci vinovat
C-o rămas casa pustâie
Şî că dudu s-o uscat.

Altşeva mă roage-acuma
Şî mă sâmt năferişit:
Că după a me măicuţă
Şî tata o putrăzât.

Vânt nebun dă altădată,
Să nu crez că ce-am zuitat,
Când ieşam dăsculţ la poartă
Şî obrajî m-ai ţucat,

N-am zuitat cărarea-ngustă
Pân grăgini, păstă prilaz
Când mă petreşeai la şcoală
Zvântând lacrimi pă obraz.

Acuma o şciu prea bine
Cum îi calea pân grăgini,
Nu să vege nişi o urmă
Pântră turiţă şî spini.

Vânt nebun dă altădată,
Să ma-şcepţ în gealu cruşii,
C-am să vin şî io-ntr-o vreme
Pă când să scutură nuşii.

Ş-o să merjem împreună
Pă unge-am fost altădată,
Povestindu-ne amaru
Şe ne-o fost lăsat dă soartă.

Tu să nu măi ai stăveală
Şî să baţ fără ogină,
Io să port cu mine-ntruna
Dorurili la inimă.

Vânt nebun dă altădată,
Tu-mi ieşci priecin şî duşman,
C-o să vină vremea-odată
Când nu dai pă mine-un ban.

Ai să priz şî tu momentu,
Cum şî Iuda o trădat,
Să m-astupi în grabă urma
Pă pământ unge-am umblat.

Numa când pământ oi fi,
Tu-ntorcându-ce tăt roată,
Dî la cap cruşea-ai să-m zmulji,
Vânt nebun dă altădată.

Că dân anii care-i ai
Jios dân ei nu poţ să-i dai
Şî nişi nu-i poţ cumpăra
Lumea toată dac-ai da.

Da mă rog ca să trăiesc
Să fac bani să-i cheltuiesc
Cu priecinii şî duşmanii,
Măi uşor să-m treacă anii.
Şî să pot să duc în space
Cît dă mulţ cu sănătace.