Să furişază toamna vieţî
Târâş pă coace şî-n jenunchi
Şî să străcoară ca suveica
La mine-n piept şî pân rărunchi.
Io ghingeam că-i măi dăparce,
Plecată în pribejie,
Ori că-i dusă-n alce stace
Şî dă mine nu măi şcie.
Da ‘ o sâmt mereu în preajmă,
Stând la pândă ca un vultur,
Dă mă ie dă bună samă,
Cu frigoane şî mă scutur…
Vinie toamna, bruma pică
Şî io nu mi-s prăgăcit
Şî mi-i groază, şî mi-i frică,
Când mă văd cu şe-am ugit;
Cu o straiţă plină-n space,
Burduşîtă ca o pernă,
Dă ispice şî păcace
Şî cu iarna cea eternă!…
